joi, 11 martie 2010

Amintiri by Purice Valentin


amintirele nu se pierd,raman adanc infipte
vrei sa le smulgi,sa le arunc ,sa nu mai stii
este prea greu cu ele,raman doar sentimentele
desi nu raman la fel se schimba in mii si mii

bucatele de sentimente,amintiri de odinioara
iluzii avute,amintiri crude pentru eternitate
spaime traite pentru ca a crezut ca zboara
multe ganduri pline de ale sale resentimente

valuri de sperante se izbesc de efemera viata
se sparg pentru ca nu sunt suficient de mari
adevarate si puternice,avute si de el si de ea
singur,e greu sa incerci visele sa le cari

un vis pueril ce a devenit ceva prea serios
o amintire despre ce e si ce a fost,va fi
de ce sa visezi ,daca nu vrei sa visezi frumos
sa speri ,dar sa nu mai stii ce sa simti

2 universe


- 2 universe diferite nu pot co-exista, imi spuse batranul. Isi scoase ochelarii din buzunarul de la piept.
- ...Dar... daca cele 2 universe nu coexista in acelasi timp?

Batranul isi lua privirea de la cartea ce-o tinea in mana. Se uita la mine...

- ... Tinere, timpul este unic... aici, in camera asta saracacioasa... acolo... in camera ta, oriunde... Timpul este acelasi. Nu exista notiunea de timp dual... sau diferential daca vrei...
- Pai, daca exista un timp diferit pe planeta noastra... adica mergem in Japonia, timpul este diferit... la noi e... zece dimineata... la ei este trei dupa-amiaza...
- Da, ai dreptate tinere, dar timpul tot la fel trece, dar, cu alt reper. Noi suntem aici... iar ei, japonezii sunt acolo... la noua ore distanta. Spuse el zambind.
- Noua ore... noua ore date in functie de reperul numit sistem metric temporal... nu? O ora are 60 de minute, un minut are 60 se secunde, o secunda are o suta de sutimi... si asa mai departe... nu? Dar... cine a stabilit asta ? Noi! Noi, locuitorii acestui univers... deci...aceasta este legea temporara a acestui univers... Un univers... nu doua...
- Imi prezinti aceasta idee a ta cu atat de multa pasiune... as putea s-o compar cu aceeasi pasiune ce sta in ochii fetei ce sta si se uita la noi...

Degetul batranului arata spre prietena tanarului, ce privea cu dezinteres aceasta discutie filozofica...

- Nu te deranja... ea este departe de noi, nu ne asculta... nu o intereseaza asemean chestii.
Spuse tanarul cu o urma de tristete in voce... dar batranul isi puse degetul pe buze...

- Ai auzit vreodata sunetul unei muste? Stii... e prezent aici, in camera asta de vreo... Se uita la ceas... Cateva o... ceva timp, dar nici unul din noi... toti. Privirea se indrepta spre fata... Nici unul din noi toti nu am auzit-o...
- Pai nu prea am auzit ca o musca sa faca atat zgomot... Spuse tanarul razand...
- Haaa...haaa... dar... la fel ca si gandurile... mustele nu fac zgomot... decat daca esti atent la ele... Nu? Privirea batranului era indreptata spre fata...
- Asa poate fi... Tanarul trase puternic din tigara... Parea atins de spusele batranului...
- ... Of... Baiete... desi nu spui nimic... iti aud glasul... numele ei este scris in privirea ta... sentimentele tale urla...
- Chiar crezi ca stii totul batrane? Adica si cu teoria timpului paralel...
- Tu sa stii... ca stiinta poate fi exprimata in cuvinte simple... dar... ceea ce simti... este un pic cam greu... de exprimat... Si sa stii ca sunt un pic cam demodat... cam invechit cu toate teoriile despte Univers... Dar universul tau... este... vizibil... in ochii tai. Universul tau... este ea. Fie ca vrei sa accepti... fie ca nu... Dar... dar, ca si parinte, iti spun... Un zambet luminos ii aparu pe buze.... Sa sti ca ea este singurul tau univers... fie ca-l intelegi... sau ca nu te intelege...
- Dar cu mine cum ramane?
- Cu tine? ... Cu universul tau?... E... aici e partea frumoasa... Incepu sa rada...
- Ce-i de ras?
- Tinere... esti un pic cam speriat... vezi... ea trebuie sa aibe grija de universul tau... iar tu de universul ei... ambele universe sunt sensibile... si... sa stii, ca incep sa cred in teoria ta... Chiar ca se poate ca doua universe pot coexista... Doua unvierse pot coexista desi sunt inca in stagiul de tatonare... ele inca nu stiu... dar eu, ca si un observator spatial... le vad apropiindu-se... incet, dar sigur... Doar trebuie sa aveti grija sa nu va fie teama de schimbare...

Batranul se uita la fata... era frumoasa, lumina slaba a luminarii ii punea in evidenta trasaturile fine al fetei, ochii erau calzi, verzui... Sufletul ei era vizibil... Batranul ii vedea sufletul... fara a-si mai pune ochelarii pe nas, se prefacu de-odata ca incepu sa citeasca... Ii vazu sufletul...

- Are un suflet puternic... dar vulnerabil in acelasi timp, spuse batranul cu o voce timida...
- Vulnerabil?
- Se vede ca a avut parte de dezamagiri... si ii este frica sa nu fie dezamagita, iar tu... pana acum ai lasat-o sa creada ca o vei dezamagii... De ce? ...Pentru ca tu nu o asculti... iar ea nu te intelege... e ca si cum ea ar vorbi chineza pentru tine... iar pentru ea, tu ai vorbi araba... Nestiind ca intre voi doi... nu aveti nevoie de cuvinte, ci doar priviri... sa va lasati sufletele sa vorbeasca unul cu altul... in limba lor comuna... Asa e cel mai frumos... nu? Incepu sa rada...
Vezi... e atat de simplu... Spuse batranul.
- Da... ai dreptate... Batrane...
- Stii ceva... ia du-te tu la ea si lasa-ma sa-mi termin vinul... s-ar putea sa fie ultimul.... si vreau sa vorbesc cu luceafarul meu... Eu nu am norocul tau de a avea luceafarul tau asa cum il ai tu in fata ta...

Ochii batranului incepura sa lacrimeze... Se uita la cer prin geamul mic al camerei... Acolo era fosta lui sotie... il astepta de-o vecie...
Tanarul isi lua prietena de mana...

- Hai sa mergem, fluturasul meu...
- Hei... Spuse ea, oprindu-l.
- Ce?
- Sa stii ca am auzit totul...