sâmbătă, 28 noiembrie 2009

Iubirea


Zambi... o simtea langa el, mana ei ii tinea mana strans puternic... Privirea lui cobora spre ambele maini... se balansau domol, privirea i se indrepta spre ea, zambea.
- Ce-i ?
- ... nimic.
- ... Ce? Nu am voie sa zambesc ? Ii scoase limba cu un gest simpatic.
- ...a... oricand... Intari, el cu un zambet.
In privirea lui, dragostea ii juca facandu-i ochii mai luminosi. “...e atat de dulce...ah ce ma bucur, su...”
- Stii... de mult... mai demult, mi-era frica de tine... nu te cunosteam; dupa ce primesti atatea suturi... din partea celor la care te astepti cel mai putin... Privirea ii cobora si se intrista...
Dar... stii? Nu cred ca are rost... Te am pe tine acum... si asta e tot ce conteaza... Il opri din mers.
- Ma bucur ca ne-am cunoscut...
- Hmmm... si eu te iubesc
Ii raspunse el luand-o in brate. O saruta gingas.
- Stii... acele suturi... te-au durut... In mintea fetei, amintirile negre isi incepura hora... Dar fara acele amintiri nu ai fi ceea ce esti tu acum... Geo, fata de care m-am indragostit. Si... da... sunt de acord cu tine, nu exista numai lucruri bune, sau rele in amintirile fiecaruia dintre noi doi... dar cu fiecare sut in fund... cu fiecare plecaciune in fata acelor evenimente, sentimente care acum ne intristeaza... ele... ne-au adus mai aproape... mai...

- Mi-e frica sa nu ne grabim... sa nu grabim lucrurile... Il intrerupse ea, oarecum tematoare.
- Relatia nostra nu trebuie raportata la timp... graba... incetineala...sunt niste termeni... nu sentimente. Spuse cu un ton calm.
- ...si.. daca...
- Eeee... si tu acum... Prea multe griji iti faci... Uite, imagineaza-ti ca fiecare grija ce iti apare in gand, priveste-o ca pe un nor de pe un cer senin... Cand ai prea multe griji... incepe grindina. Ii spuse glumind.
- O spui de parca problemele ar fi atat de simple... ca un simplu nor...
- Hmm... gandeste-te ca pentru a se forma... unui nor ii ia ceva timp...si ceva efort, nu am gandit ca problemele ar fi... pufoase, ca un nor, ci la fel de gri... si ploiase, triste, precum un nor... stii tu, un nor te poate face sa plangi, poate aduce ploaia in ochii tai.
- ...Esti si poet... Stiai ca esti un simpatic? Il intreba privindu-l amuzata.

El nu scoase o vorba, ii zambi doar. “... Eh... daca as putea spulbera norii aia... din mintea ta...” Ea ii apuca mana cu ambele maini. Il opri iarasi din drum.
- Sti... Vreau sa nu... sufar... O spuse sovaitor.
- ... O privi indelung. Te cred... stiu cum e, si tocmai de aceea vreau sa te apar... Ii lua mana cu ambele maini.
Intr-o clipa, fata ii sari in brate, se sarutara... Singurul martor al povestii era Ea, Luna, ce le zambea tinerilor suav si melancolic.



Era tarziu, cei doi plecara pe acelasi drum... spre casa, spre sufletul fiecaruia si spre acelasi sentiment... Iubirea.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu