sâmbătă, 28 noiembrie 2009

Iubirea


Zambi... o simtea langa el, mana ei ii tinea mana strans puternic... Privirea lui cobora spre ambele maini... se balansau domol, privirea i se indrepta spre ea, zambea.
- Ce-i ?
- ... nimic.
- ... Ce? Nu am voie sa zambesc ? Ii scoase limba cu un gest simpatic.
- ...a... oricand... Intari, el cu un zambet.
In privirea lui, dragostea ii juca facandu-i ochii mai luminosi. “...e atat de dulce...ah ce ma bucur, su...”
- Stii... de mult... mai demult, mi-era frica de tine... nu te cunosteam; dupa ce primesti atatea suturi... din partea celor la care te astepti cel mai putin... Privirea ii cobora si se intrista...
Dar... stii? Nu cred ca are rost... Te am pe tine acum... si asta e tot ce conteaza... Il opri din mers.
- Ma bucur ca ne-am cunoscut...
- Hmmm... si eu te iubesc
Ii raspunse el luand-o in brate. O saruta gingas.
- Stii... acele suturi... te-au durut... In mintea fetei, amintirile negre isi incepura hora... Dar fara acele amintiri nu ai fi ceea ce esti tu acum... Geo, fata de care m-am indragostit. Si... da... sunt de acord cu tine, nu exista numai lucruri bune, sau rele in amintirile fiecaruia dintre noi doi... dar cu fiecare sut in fund... cu fiecare plecaciune in fata acelor evenimente, sentimente care acum ne intristeaza... ele... ne-au adus mai aproape... mai...

- Mi-e frica sa nu ne grabim... sa nu grabim lucrurile... Il intrerupse ea, oarecum tematoare.
- Relatia nostra nu trebuie raportata la timp... graba... incetineala...sunt niste termeni... nu sentimente. Spuse cu un ton calm.
- ...si.. daca...
- Eeee... si tu acum... Prea multe griji iti faci... Uite, imagineaza-ti ca fiecare grija ce iti apare in gand, priveste-o ca pe un nor de pe un cer senin... Cand ai prea multe griji... incepe grindina. Ii spuse glumind.
- O spui de parca problemele ar fi atat de simple... ca un simplu nor...
- Hmm... gandeste-te ca pentru a se forma... unui nor ii ia ceva timp...si ceva efort, nu am gandit ca problemele ar fi... pufoase, ca un nor, ci la fel de gri... si ploiase, triste, precum un nor... stii tu, un nor te poate face sa plangi, poate aduce ploaia in ochii tai.
- ...Esti si poet... Stiai ca esti un simpatic? Il intreba privindu-l amuzata.

El nu scoase o vorba, ii zambi doar. “... Eh... daca as putea spulbera norii aia... din mintea ta...” Ea ii apuca mana cu ambele maini. Il opri iarasi din drum.
- Sti... Vreau sa nu... sufar... O spuse sovaitor.
- ... O privi indelung. Te cred... stiu cum e, si tocmai de aceea vreau sa te apar... Ii lua mana cu ambele maini.
Intr-o clipa, fata ii sari in brate, se sarutara... Singurul martor al povestii era Ea, Luna, ce le zambea tinerilor suav si melancolic.



Era tarziu, cei doi plecara pe acelasi drum... spre casa, spre sufletul fiecaruia si spre acelasi sentiment... Iubirea.

marți, 24 noiembrie 2009

Celine Dion----Just walk away


I know I never loved this way before
And no one else has loved me more
With you I've laughed and cried
I have lived and died
What I wouldn't do just to be with you

I know I must forget you and go on
I can't hold back my tears too long
Though life won't be the same
I've got to take the blame
And find the strenght I need to let you go

Just walk away
Just say goodbye
Don't turn around now you may see me cry
I mustn't fall apart
Or show my broken heart
Or the love I feel for you

So walk away
And close the door
And let my life be as it was before
And I'll never never know
Just how I let you go
But there's nothing left to say
Just walk away

There'll never be a moment I'll regret
I've loved you since the day we met
For all the love you gave
And all the love we made
I know I've got to find the strenght to say

Just walk away
Just say goodbye
Don't turn around now you may see me cry
I mustn't fall apart
Or show my broken heart
Or the love I feel for you

So walk away
And close the door
And let my life be as it was before
And I'll never never know
Just how I let you go
But there's nothïng left to say
Just walk away

joi, 5 noiembrie 2009

poveste de la ora 6 dimineata

Dupa o noapte de insomnie,iacata ca mai e un pic si se arata soarele. Ah! stai! e noiembrie si e innorat si oricum soarele da numai lumina. caldura s-a risipit pe undeva, asa ca nici soarele nu mai are importanta. si daca nici sursa noastra de viata nu mai are importanta, atunci ce mai are? nimic. oricum totul este relativ. ce pentru mine este frumos si bun si adevarat, pentru tine poate fi invers.

Chiar zilele trecute vorbeam cu cineva despre stereotipuri. povestea lui suna asa: "eu, ca barbat de 27 de ani, singur,caut o femeie pe gustul meu. Societatea a format imaginea femeii perfecte, si anume o blonda de 1.70, si masurile 90-60-90. Asa ca eu ar trebui sa caut doar blonde, sau femei care corespund in mare masura cerintei societatii. dar mie nu imi plac nici blondele, nici femeile de 1.70 care au masuri de anorexice. mie personal imi plac satenele naturale. si nici nu vreau sa ii simt oasele atunci cand o iau in brate.dar nu am voie sa aleg ceva ce imi place pentru ca astfel as fi un paria al societatii. desi societatea incearca sa ne faca clone si sa fim identici, noi, ca oameni in particular avem gusturi diferite.asta ne face oameni si nu clone. desi se vrea sa devenim clone si sa nu mai existe individualitate, ar trebui sa luptam sa fim oameni si nu roboti." Tipul chiar vorbea cu ardoare si aproape ca m-a convins. pana s-au apropiat de noi niste indivizi imbracati in rosu(nu, nu e nici mos craciun, si nuci menstruatia mea) care au inceput sa vorbeasca de PSD si sa ne convinga sa votam cu ei. Si atuncui mi-am dat seama ca omul, ca individ, nu mai are nicio sansa in fata robotizarii, si ca ar trebui sa ne resemnam. pacatul e ca EU nu ma resemnez. voi??? voi va resemnati?